Vinete cu Maioneză – Cu Maioneză
Ieri m-am decis să las mașina acasă în favoarea mersului pe jos până la birou. Alegerea s-a dovedit a fi pe jumătate inspirată fiindcă la întoarcere mi-a fost tare frig fiind îmbrăcat la tricou, dar asta nu m-a oprit să dau o raită pe la aprozar.
De cum m-am apropiat de tejghea, mi-a sărit în ochi luciul cojii violet al unor vinete taaare frumoase.
Am înșfăcat rapid patru dintre ele și în câteva minute erau pe grill-ul încins de acasă. După cam 30 de minute de copt pe fiecare parte și curățat de coajă, le-am pus puțin la stors pe un cârpător, deasupra chiuvetei, puțin înclinate.
Între timp am încropit rapid o maioneză cu ulei de floarea soarelui, plus trei ouă de casă, sare, piper, o lingură zdravănă de muștar și-o jumătate de limetă stoarsă. Nimic nu potențează mai bine aroma maionezei decât muștarul și lămâia! Am tăiat o ceapă albă măricică, nu foarte mărunt pentru a-i păstra textura.
N-am știut niciodată de ce vinetele coapte ar trebui lăsate ore întregi la stors și în speță la oxidat. O fi valabil doar pentru cele conservate la congelator? Din motivul ăsta și din nerăbdare (a se citi: “poftă”), cum s-au răcit, le-am tocat cu un cuțit de lemn și amestecat cu ceapa și maioneza proaspătă.
Dacă în alte dăți o dăteam în bară mai mult sau mai puțin, de data asta au fost delicioase, servite pe pâine neagră și asortate cu ceapă verde (fiindcă, din nou, dacă n-ați observat – e primăvară)
Rețeta e una aparent banală, însă, iată câteva greșeli bune de reținut pe care le-am făcut în trecut:
- Uleiul de măsline pentru maioneză e groaznic în contextul ăsta, amplificând izul deja amar al vinetelor. Nu-l folosiți aici!
- Ceapa roșie pur și simplu nu merge. Are alt miros, dând o culoare nespecifică și neatrăgătoare rezultatului final
- Usturoiul în compoziție nu-și are rostul. Are tendința să domine și să învingă gustul frumos al vinetelor proaspete
- Maionezele din comerț în general strică tot, mai ales cele vândute în România, unde oul e probabil ultima chestie din lista de ingrediente iar cele care predomină sunt păcătosul amidon alimentar care e un motiv principal al obezității românilor și uleiurile hidrogenate. Nimic nu se compară cu o maioneză proaspătă, făcută în casă și cu izul uleiului de floarea soarelui. Nu aveți nici o scuză s-o cumpărați, durează fix 5 minute să încropiți o maioneză frumoasă!
April 28th, 2010 at 10:12 pm
E mâncarea mea “cea mai” preferată de pe lume şi zic “cea mai” pentru că eu am multe mâncăruri preferate, dar asta oricum le bate pe toate. Mai ales cu nişte roşii bine coapte de vară şi-un pic de telemea aşa cum trebuie.
Însă … na, fiind “cea mai”, o cunosc pe toate părţile. Mai ales ca mi-o prepar de pe la 7-8 ani şi-am avut timp berechet să experimentez cu ea.
1. Complet de acord cu faza cu uleiul de măsline. O fii bun pe la greci, dar gustul în cazul ăsta nu mă-ncântă nici pe mine.
2. Nu ştiu ce ceapă roşie foloseşti, dar la mine nu i-a schimbat deloc gustul şi ca să fiu sinceră bucăţelele de culoare mi-au făcut-o mai interesantă. La fel şi cu ceapa verde.
3. De acord şi nu la capitolul de usturoi, pentru că dacă nu pretinzi să arunci o căpăţână înăuntru, ci te limitezi doar la un căţelaş-doi, experinţa s-ar putea să fie chiar minunabil de plăcută. Apoi, dacă-i o combinaţie de ceapă plus “a hint of” usturoi…moooaamă!! să te ţii!
4. Complet de acord cu maionezele din comerţ…Alea-s bune numa’ în shaorme.
5. Am încetat de muuultă vreme să mai folosesc un “cuţit” de lemn. Prea multă bătaie de cap. Vinetele nu se oxidează ca măru’, ba mai mult, o maioneză bine făcută le va face albicioase şi pufoase.
6. Nici io n-aş fi avut răbdare să se stoarcă pân’ la Dumniezo’ …
7. Când ai chef de-o joacă, toacă mărunţel nişte miez de nucă şi aruncă-l în salată…E o experienţă culinară de mori de poftă… Asta dacă n-ai vreo alergie la nuci…că atunci poţi ajunge la spital şi nu-i plăcut.
Şi să-mi fie cu iertare intruziunea, dar, dacă nu te-ai prins deja, ăsta-i unul din subiectele mele preferate. Mâine mă duc să-mi iau vinete, că-n conge’ nu mai există de mult. :(
April 28th, 2010 at 11:51 pm
Cârtițoiu’
- Bine ai venit pe blog! Sper să te nimeresc și cu alte lucruri interesante pe viitor.
- Cred că la origine, scopul acelui cuțit e să lase textura vinetelor mai cărnoasă în loc să o facă pastă tăind fibrele abrupt (asta-i teoria mea)…nu văd ce legătură ar avea cu oxidarea :-)
- Chiar un pic de usturoi n-ar fi stricat dacă nu mi-ar fi fost ATÂT de dor de vinete și n-aș fi dorit să izolez cât mai bine aroma lor!
- Excelentă sugestia cu nucile!
April 29th, 2010 at 12:00 am
- Mulţumesc de bun venit. Bine te-am găsit. :D N-ai cum să nu mă nimereşti…că I, myself, am a foodie, doar că nu şi povestesc pe blog despre.
- Mda…la scopul cu textura vinetelor… recunosc că nu m-am gândit. Cred că am ceva sechele de când eram mică..
- Are rost să spun că m-am holbat juma’ de oră la poze? Şi că, dacă nu eram conştientă că am un monitor în faţă, îl mâncam? Nu. N-are rost. :)
- Mă bucur că-ţi place sugestia.
Acestea fiind zise… abia aştept chestii noi. :) Mult spor, că ce faci, faci bine,
April 29th, 2010 at 12:03 am
Cârtițoiu’: Mulțam fain! Ai grijă cu monitorul ăla…. :-)
April 30th, 2010 at 12:29 pm
ah, m-ai ciuruit! :) din pacate, desi mor de pofta, nu ma inteleg prea bine cu maioneza. ca sa mai diversific, eu aplic ce am invatat la greci: vinetele coapte (tocate nu prea marunt) + branza feta sfaramata + ardei rosii copti, taiati bucatele+ ceva ulei de masline picurat deasupra. vara la farfurie, garantat!
May 3rd, 2010 at 2:10 am
Cine esti, de unde esti si ce faci :) ?
Lumineaza-ti fata :), e pacat sa nu stim cine scrie acest blog super, ptr. care te felicit!
May 3rd, 2010 at 2:07 pm
@Cristi – Mă bucur când zici că-i super! O să completez și pagina cu date despre mine cât mai curând posibil :-)
May 3rd, 2010 at 2:09 pm
@zana eficientei – Sună bine ce zici tu, dar deja vorbim de cu totul altă rețetă care are în componență și vinete ;-)
May 4th, 2010 at 6:20 pm
@ Emil. Corect, da’ grecii tot ca salata de vinete o vand. Poate d-aia sunt in faliment :)
May 11th, 2010 at 6:09 pm
Tare pofta mi-ai facut cu salata asta! Imi ploua in gura. Adevarul e ca n-am folosit vinete din Turcia pana acum. Si zici ca sunt gustoase???
Cat despre ulei, am incercat si eu, cand incepuse nebunia cu uleiul de masline pus in orice. Dar m-am lasat repede si am revenit la cel de floare (in salata asta). In concluzie, reteta ta parca e facuta de mine. :)
Aaa si inca ceva. Am auzit de oua de gaina, de curca, de strut, dar de oua de casa n-am auzit. :D
May 23rd, 2010 at 12:34 pm
Salut,
Simt nevoia să ripostez atacului la usturoi lângă vinete coapte:) aşa că: e drept că gustul lui puternic îl va diminua pe cel al vinetelor, chiar dacă se foloseşte şi un singur căţel – vorba cuiva, nu există treaba asta, “puţin usturoi”. Totuşi,varianta de salată de vinete grecească e foarte bună; în acelaşi timp, e un fel de mâncare cu totul diferit – usturoiul, lămâia şi uleiul de măsline, dacă s-ar folosi separat într-o salată de vinete ar fi într-adevăr cam anapoda. Împreună însă fac o treabă tare bună. Dacă nu o abordezi ca pe o salată de vinete clasică poţi chiar să treci şi peste lipsa cepei – aici eu am avut o mică dificultate dar a trecut :)
May 23rd, 2010 at 7:59 pm
@Brândușa – eu nu prea mai cred în mitul calității legumelor românești. Pe deoparte lipsesc cu desăvârșire din piață în extra sezon, pe de alta și fermierii români folosesc și ei pesticide, îngrășăminte sintetice și alte alea de ceva ani buni.
Cine-mi garantează mie că țăranul român le folosește pe cele mai bune sau în doza cea mai puțin nocivă sau că are training în așa ceva câtuși de puțin și alimentele din .ro nu-s chiar mai nocive ?
De altfel, cred că unii stau prost cu papilele gustative, fiindcă eu n-am întâlnit legume fără gust. Da, poate sunt mai puțin intense datorită irigării intensive pentru producție rapidă, dar aia e altceva.
Cred că România suferă de sindromul caprei vecinului. Nu știu alții cum sunt, dar mie-mi plac roșiile în toate anotimpurile și nu pot mânca doar murături până apar cele românești!
May 23rd, 2010 at 8:07 pm
@Ciusca – Te cred și nu te contrazic, însă, citește aici: Imagineazâ-ți că ai o fantezie culinară cu o mâncare de vinete și tot ce-ți trece prin cap e doar mirosul amețitor al vinetelor coapte proaspăt. Ai mai pune usturoi și altceva sau ai încerca să faci totul să păstrezi acel miros ? Acum înțelegi cred ;)
Să nu crezi că nu-mi place usturoiul, din contră, sunt capabil (demonstrabil la orice oră și în orice context) să îngurgitez cantități industriale de usturoi sau derivate ca mujdei, aioli, etc :D
July 10th, 2010 at 11:57 am
[...] Cam o cană de maioneză [...]
August 4th, 2011 at 9:58 pm
[...] că le-am pus la dezghețat, dar parcă nu aveam neapărat dispoziție de clasicele românești, cu maioneză, cu maioneză. Și nici de făcut maioneză n-avem chef. Și nici ulei …ooof. Astrele se aliniaseră în [...]
August 5th, 2011 at 2:29 pm
Servus Emil,
din link in link am ajuns aici si pt ca metoda mi se pare super rapida (maioneza in secunde!) mi-am zis sa-ti las un link.
Am incercat-o si rasincercat-o si iese fara gres.
Singura noutate pt mine a fost folosirea oului intreg si acum vad in reteta ca la 1 ou intra 300ml ulei (Eu am pus doar 200). Sper sa-ti fie de folos, clipul din link e mai mult decat graitor.
http://gabrielacara.blogspot.com/2009/03/maioneza-clasica-rapida.html