Ciuperci cu Masala
Când e vorba de caniculă, focul se stinge cu foc. Duș fierbinte, ceaiuri calde și mâncare picantă. Cum nu pot sta toată ziulica sub duș și pentru că nu-s nicidecum cel mai înrăit băutor de ceai, mă răcoresc foarte bine după ce mănânc foarte picant, bineînțeles, dacă supraviețuiesc “incendiului”, ca să spun, evident, povestea mai departe :-)
De asemenea, dacă-i vorba de picanterii și mirodenii complexe, așa cum v-am mai spus, indienii au un cuvând greu de spus.
Așadar, totul e simplu: Am călit spre auriu două cepe mari tăiate peștișori, adăugând apoi două roșii zdravene tocate mărunt și vreo patru căței de usturoi, mărunțiți și ei, până la primul clocot, la foc mediu.
O lingură de paprika, fulgii din “câțiva” (câți vă lasă sufletul și ficatul) ardei foarte iuți uscați, o jumătate de lingură de turmeric și o jumătate de lingură de Garam Masala, actorul principal din acest episod, au servit drept condimente.
Ciupercile Champignon, culese proaspăt din aprozarul de la colțul străzii, cam o jumătate de kilogram, au plonjat în aceeași oală, la înnăbușit cu restul ingredientelor, dar nu înainte de a turna două căni de apă și de a tăia ciupercile pe lung, ca să încapă. Firește, ca să încapă în gură, pe când le-oi mânca.
Preț de juma’ de ceas, am așteptat nerăbdător să scadă apa până la un nivel potrivit, marcând deznodământul poveștii, în timp ce aromele din oală îmi învăluiau casa.
Am servit totul pe un pat de orez Basmati, cu mult coriandru verde deasupra. La fel a făcut și Lorand Minyo, care, văzând povestea pe Twitter și ahtiat fiind după mâncare asiatică în general, a făcut un salt cu mașina în miez de noapte până-n fața blocului meu, unde i-am înmânat o găleată cu o porție din indiana haleală. A zis că i-a plăcut mult și că acest fel mâncare îl face să viseze. La ce, nu știu, dar am o bănuială (Asia?). Eu nu pot decât să mă bucur și să repet exercițiul și cu alți cetățeni ai Internetului, fiindcă ăsta-i genul de “social networking” în care cred de fapt :-)
July 22nd, 2010 at 11:57 am
Deci, ma enerveaza pozele tale perfecte :). Sunt convins ca si mancarea a fost de nota 10.
July 22nd, 2010 at 12:06 pm
Jos clopul! :)
July 22nd, 2010 at 12:16 pm
Ștrumfa – pot să-ți pun în clop niște Basmati și niște ciuperci ? ;-)
Radu – o fo’ tare bună , chit că am mâncat-o după miezul nopții, am fost destul de “fericit” și în zori. Pozele nu-s perfecte, departe de, e al dracu’ de greu să le fac cu lumina nasoală care o am în bucătărie. Mă bucur totuși că plac lumii :D
July 22nd, 2010 at 1:52 pm
8-> …suuuper!!!
Paki pulao pe cand?:D
July 22nd, 2010 at 1:57 pm
mira – mai degrabă un Hyderabad Byriani și un kebab mai special, curând. M-am înarmat pentru asta cu o carte de bucate mișto, stay tuned :-)
July 22nd, 2010 at 2:13 pm
…prefer Thai Jasmin. de ceva timp, imi doresc sa gatesc ceva indi food cu miel. soo, astept cu nerabdare reteta. :D
July 22nd, 2010 at 5:03 pm
Emileeeee !
Esti profesor deja !
Ultimele 2 postari excelente .
Sers !
July 22nd, 2010 at 8:12 pm
Linistit. Ceapa o pun eu si gata pilaful. :)
July 23rd, 2010 at 10:28 am
Mira – folosesc și Thai Jasmine cu aceeași plăcere, dar nu la mâncare indiană :-)
Ștrumfa – adă clopu!
Dorin – merci mult! Mă chinui rău de tot fără lumini și ziuă rar prind când gătesc… :(
July 23rd, 2010 at 11:15 am
kohinoor astia faceau creioane pe vremea cand mergeam la scoala..acu fac haleala?
in alta ordine de idei…orez merge, ciuperci si iuteala inca nu :)
July 23rd, 2010 at 8:09 pm
Dush – Aparent fac și haleală și o fac foarte bine. E o masala excelentă :-)
September 25th, 2010 at 11:49 pm
buna emil,
se poate gati la fel ficateii de pui ….in loc de ciuperci…lucuiesc in anglia …casatorita cu un brirish de origine indiana …si gatesc de 2 ori pe luna mincare indiana ….folosesc also tumeric and gram masala…..dar tot la mincarurile noastre ma intorc always la o ciobita de fasolica cu afumatura.