Costiță de Porc cu Glazură de Sos Hoisin
Am premeditat acest fel de mâncare cu vârf și îndesat de câteva luni, în adâncurile subconștientului. Într-un fel sau altul, vroiam costițe de porc și le vroiam perfecte.
Întâmplarea face că în ultimele săptămâni am gătit tot felul cu sosul Hoisin, iar imaginea ce-mi bântuia mintea de gurmand era din rețeta care mi-a pornit această fantezie: Costițe de porc cu Sos Hoisin. Am deviat puțin (ok, puțin mai mult) de la rețeta cu pricina căreia i-am pierdut originea, dar asta nu a făcut rezultatul mai puțin spectaculos, “copt” fiind parțial de imaginația mea.
Am luat o halcă de costițe de porc fără multă grăsime (Unicarm, Cluj) pe care am fiert-o preț de un sfert de ceas în apă cu o lingură de sare grunjoasă și o linguriță de chimen. Între timp am făcut un “baiț” (sos) din două linguri de Hoisin, sos dulce din Chillies, sos de soia și ketchup, cu care am “vopsit” carnea folosind o pensulă din silicon.
Scoțând tava din cuptor cam odată la 20 de minute, de fiecare dată când stratul anterior se închega suficient, schimbându-și culoarea, am repetat operațiunea de băițuire de vreo patru cinci ori, până ce am obținut o glazură roșiatică, frumoasă. Atenție, cuptorul la foc mediu, altfel se transformă totul în scrum!
Au fost perfecte! Glazura caramelizată face în timp un strat protector care oprește sucurile cărnii să fie ermetizate în interior. Regret ușor că nu am avut timp să marinez coastele, așa că am trișat puțin fierbând în apă cu sare carnea. Nu-i bai, perfect e perfect – cel puțin în accepțiunea stomacului meu :-)
Cu asta, borcanul meu cu Hoisin este gata. Asta în caz că v-ați plictisit cu ultimele articole. Un sos pe cât de versatil pe atât de delicios, sos de care nu mă voi despărți prea ușor în experiențele culinare viitoare.
September 2nd, 2010 at 8:22 am
not fair!
September 2nd, 2010 at 9:48 am
Adi – Dacă aveam și weber-ul tău… oioioi! Life’s not fair :-s
September 2nd, 2010 at 9:50 am
lasă că săptămâna viitoare face am asta la mine, pe grill:-)
September 2nd, 2010 at 9:52 am
Life is fair again :D
September 2nd, 2010 at 10:22 am
SI EU VREAUUUUU LA CLUUUUUJ!!!! :):):) Emil, felicitari! Si o sugestie, daca se poate: cand mereti la Adi incearca cu bere in loc de apa :D
September 2nd, 2010 at 10:40 am
fabulos…….fabulos:)
September 2nd, 2010 at 10:49 am
Si cand ma gandesc ca urmeaza in cateva momente sa mananc exact din ce se vede in poze ….
Muhahahaha :-)
September 2nd, 2010 at 11:10 am
Radu – dacă n-ar fi detectorul meu de gaz prea zelos când gătesc cu alcool :-(. Chiar aveam pregătite două beri brune pentru asta dar am renunțat ca să nu pornească alarma pe la 11 noaptea.
Adriana – mulțumesc!
September 2nd, 2010 at 12:36 pm
Emil, kill the bastard detector :) sau macar pune-i un bumb de on-off :))
September 2nd, 2010 at 12:39 pm
Radu – la un moment dat i-am pus bandă adezivă peste “nas” și a mers…apoi i-am dat-o jos când am mi s-a stins un ochi la aragaz din cauza apei și era să mor :-)
Nu prea pot să-l pun pe on-off, are acumulatori și e destul de bine blindat…
September 3rd, 2010 at 2:19 am
Secretul meu, pentru a putea citi regulat blogul tau Emile sau al lui Adi este sa intru dupa ce am mancat. Imediat daca se poate. Sau cel mai bine in timp ce mananc, dar nu este recomandat ” to the rookies” pentru ca s-ar putea sa nu iti placa ce mananci.
Azi nu am mancat inainte .. fuck !!!
September 3rd, 2010 at 5:49 pm
:))
September 4th, 2010 at 4:42 am
Superbe poze! Am sa merg (cu ochii-nchisi) pe mana ta pt sosul acesta. Semintele de chimion sunt, din pacate, cosmarul meu. O colega nascuta aici (Montreal) spune ca fierbe costita in apa cu putin otet, foi de dafin si boabe de piper si suna bine si asa.
Diferenta tot sosul o face. :)
Week-end placut!
September 4th, 2010 at 12:17 pm
Andreea – mulțumesc :-) Sunt de acord cu fiertul în apă cu puțin oțet, fiindcă e acid și nu poate decât să frăgezească costița și mai bine!
Eu am dus la birou o jumătate și un sfert din halcă și s-a evaporat rapid, o mare parte sub maxilarul feroce al lui Cornel :-)
September 5th, 2010 at 9:43 pm
Produsul din imagine este piept de porc cu os(eventual degresat, din cate am observat nu are soric). Costita se comercializeaza in magazine ca si un produs traditional romanesc(injectata, malaxata, fiarta si afumata).
Sper ca nu te deranjeaza completarea. :DDDDD
P.S. arata bine !
September 5th, 2010 at 9:51 pm
Mira – prefer să stau departe de carnea procesată. Sunt oripilat de multitudinea de produse așa-zise “tradiționale” mă lovesc prin magazine :-(
Nu cred că bunicii mei aveau habar de nitriți, nitrați, monoglutamat de sodiu și alte atrocități culinare.
Mulțam :-)
September 7th, 2010 at 5:47 pm
de unde gasisi sosu hoisin? ca eu am cautat in 2 supermarketuri la raionul de internationale si nu am gasit. asa ca le-am facut fara el. dar cred ca lipseste ceva…
September 9th, 2010 at 9:37 am
Schumitza: Eu am găsit în Carrefour, Cluj, la un preț destul de piperat: Cam 30 lei. Partea proastă e că atunci luasem ultimul borcan. Aud că se aprovizionează sporadic, sunt luni întregi în care nu au și că în București se găsește la prețuri mult mai decente în magazine cu specific.
Mă bate gândul să-l fac eu, deja am în cap toată operațiunea, o să pun pe blog. Mă frustrează că-i atât de scump la vedere și la preț, e de fapt un sos banal :-)