Tortiglioni alla Melanzane și-o Crâmpoșie
Adică, paste cu vinete la o poveste cu idila lui Mugur Isărescu, Crâmpoșia.
Gândiți-vă cât mi-a fost de foame! Am venit acasă de la servici, am trecut rapid pe la cramă și-am pus mâna orbește pe o cutie de paste. Am zărit și-o vânătă uitată de soartă într-un colț, dar încă proaspătă, fermă. Din disperare, am început să citesc rețeta de pe cutia pastelor cu gândul că voi găsi puțină inspirație. Dintr-o pură coincidență, rețeta de pe cutie era despre paste și vinete! Ura La foamea ce mă cuprinsese, mintea mea a citit doar “bla bla bla bla bla paste, pecorino, vinete, origano, piper, sare”.
Booon!
Am pus la fiert pastele 12 minute, iar între timp am rumenit în ulei de măsline vinetele tăiate rondele și apoi în bucăți mai mici, pe care le-am condimentat cu sare, piper proaspăt măcinat și-un cu cățel de usturoi zdrobit.
Vară vară! Ce ți-aș face de te-aș prinde! 12 minute de chin și foame cruntă până fierb pastele, fiindcă în apartamentul meu sunt cam 32˚.
Nu-i bai, pentru că în congelator zace o Crâmpoșie de Drăgășani, de la Casa Isărescu, strunită de nimeni altul decât de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
Fiind prima dată când am băut acest vin, am privit sticla cu scepticism, mai mult din pricina notorietății căpătate cu ajutorul televiziunilor. Avea să fie un vin ori foarte prost ori foarte bun. Spre fericirea mea, a fost excelent, unic și plin de caracter. Nu m-apuc să-i fac analiza acum fiindcă nu mă simt suficient de abil la ora la care scriu aceste rânduri, însă pot să spun clar că e un vin ce-și merită banii, găsibil la un preț absolut corect (25 lei) dar și notorietatea. Cu siguranță îl voi aprofunda în curând, cu ajutorul mai multor sticle, așa :-)
S-au fiert pastele! Le-am stors, aruncat înapoi în oală, am turnat vinetele rumenite peste și-o cană de smântână dulce, după care am piperat și sărat din nou, ca să potrivesc gustul mâncării. Am aruncat peste niște oregano și-o bucată de brânză provolone picantă rasă, fiindcă n-am avut pecorino. Oarecum nu mi-a părut deloc rău de lipsa celui din urmă, fiindcă provolone este mai puțin intens decât pecorino și a lăsat loc de desfășurare aromei vinetelor. Una peste alta, o experiență de repetat și de re-băut deopotrivă.
Hai noroc!
June 23rd, 2011 at 8:20 pm
o singura vanata ai folosit? si paste o cutie?
June 24th, 2011 at 7:53 am
da și da :-)
June 24th, 2011 at 10:13 am
Deci cine are o vânătă în frigi? Eh, eh?? Mă gândeam s-o fac salată…. sau lasagna…. dar nici cu pastele nu sună rău. :D
June 24th, 2011 at 12:17 pm
Cârtițoiu’ – Bagă o pastă! :-)
June 24th, 2011 at 1:35 pm
Unde se gaseste pecorino in Cluj ? M-am tot uitat prin supermarket-uri si nu am gasit….voiam sa mai schimb un pic parmiggiano si era pomenit pecorino in multe retete…
June 24th, 2011 at 1:47 pm
Trickster – n-am idee.. eu le primesc din Italia.
June 26th, 2011 at 7:31 pm
Buna combinatia! ador vinetele .. cat despre vin.. merci de pont.. Inca n-am beut ..dar as varsa pe gat un pahar.. daca zici ca-i bun ! o zi faina
June 27th, 2011 at 10:28 am
pastele astea sunt mare lucru vara. oricum o portie de paste facute bine si cu ingrediente bune sunt grozave in orice anotimp, dar vara sunt o solutie (cand cumperi carnea si e stricata pana ajungi acasa!). supa ta asiatica vreau sa o incerc neaparat, dar cred ca astept racoarea toamnei.
June 28th, 2011 at 8:09 am
Antonina – cu plăcere!
Alex, mulțumesc, să-mi zici cum ți-au plăcut :-)
June 29th, 2011 at 2:01 pm
Am citit pe blog. Fain! Paste cu vinete…desigur! No,bine! Mi-a plăcut!Cu vinul .la mine e mai … greu,da… nu-i bai! Foarte bun,foarte bun! Să vorbim zic!