Cotlet de Vițel cu Sos de Cireșe Amare, Spanac Sote și Piure cu Tarhon
N-am idee de unde vine inspirația. Uneori din cărți, alteori din ce-am văzut și plăcut, dar de cele mai mult ori vine când nu te aștepți. De exemplu, când faci cumpărăturile, ghidat de o foame în devenire.
De data asta am dat o fugă prin piață și, printre multe altele altele, m-am ales cu o bucată de cotlet de vițel ultra-mega fragedă (10 lei), o mână de spanac de grădină (1 leu), usturoi tot de grădină (doi lei), tarhon verde (un leu), unt de bivoliță (6 lei) proaspăt și cam două kilograme de cireșe mici și amare (12 lei). Aceste cireșe sunt probabil cele mai bune cireșe de pe suprafața pământului dar sunt și extrem de scumpe la vedere.
Zău așa, ar trebui să mă duc mai des pe la piață, e plin de lucruri minunate ce nu-și găsesc locul în hipermarket. Astăzi, ca niciodată, piața era plină de producători români, iar samsarii erau parcă marginalizați cu bananele și kiwi-ul lor cu tot.
Așaaaaaa….am ajuns acasă, am curățat cotletul de tendoane, sărat și piperat, după care am sigilat carnea prăjind-o câte 30 de secunde pe fiecare parte la foc mare, în ulei de măsline, folosind tigaia de oțel încinsă bine în prealabil, totul ca să nu scape sucurile ce tind să iasă în exterior când carnea este tratată termic. Imedia după, am redus focul la mic spre mediu, am înfipt sonda termometrului în carne și am așteptat până temperatura a ajuns la 55˚, întorcând o singură dată carnea pe cealaltă parte. Cam 5 minute pe fiecare parte dacă n-aveți termometru (deși n-aveți nici o scuză să nu aveți, fiind foarte ieftine).
Am scos carnea cu grijă, ca să nu deranjez sucurile formate, și am lăsat-o la odihnă până ce am terminat garnitura și sosul. Când e vorba de fripturi de vită musai să NU faceți următoarele cu carnea:
- Să nu o bateți
- Să nu o crestați
- Să nu o apăsați cu furculița ca “să se prăjească mai repede”
- Să nu o carbonizați. Meteahnă românească: Să prăjim carnea până-i iasă pe ochi, ca să fim siguri că nu ne ia boala. Așa NU!
Dacă faceți ce am spus să nu faceți, vă veți trezi cu o carne uscată, neapetisantă și cu banii aruncați.
Boon… am făcut un piure din cartofi noi, fiindcă-i vremea lor, o bucățică de unt de bivoliță, sare, piper și câteva fire de tarhon tocat mărunt din cuțit, pentru că așa mi-a dictat inspirația. N-am regretat deloc, fiindcă tarhonul s-a contopit perfect cu sosul de cireșe.
Spanacul l-am opărit 30 de secunde în apa clocotindă, apoi l-am scufundat rapid în apă rece, ca să opresc procesul de gătire. Mai apoi, l-am sotat cam două minute cu ulei de măsline, usturoi tăiat felii subțiri și-un strop de sare, la fel cum a făcut-o și carnea.
Piesa de rezistență a fost sosul de cireșe amare, care a fost mai mult decât simplu de făcut: Am pasat cireșele printr-o sită de făcut supe cremă până ce-am avut cam jumătate de cană de suc proaspăt de cireșe (îmi scapă cum îi spune ustensilei… e ca o strecurătoare cu manivelă), după care l-am turnat în tigaia unde am prăjit carnea și amestecat cu glazura rămasă după prăjit, pe aceasta din urmă răzuind-o cu o spatulă de lemn. Am adăugat o jumătate de cană de apă, o lingură de sos Worchestershire și două linguri de zahăr brun.
După ce a scăzut sosul până la o consistență aproape vâscoasă, am oprit focul și încoporat ușor cam două linguri de unt.
Puse toate laolaltă, a rezultat un tacâm extraordinar și apoi am mai fost eu, super fericit de propria-mi creație. Ca să sărbătoresc, m-am veselit cu un Nero D’Avola din vechea Sicilie, care a mers de minune cu restul poveștii…
July 1st, 2011 at 9:56 pm
cand vad fotografiile nu pot sa spun decat: ioi! :)
July 2nd, 2011 at 1:19 am
Ioi! :-)
July 2nd, 2011 at 3:15 pm
subscriu ioi !! ;))
July 2nd, 2011 at 6:35 pm
Chinez (chinois) ii zice la scula respectivă.
Cu tot respectul dar carnea nu se “sigileaza”, ceva se întâmplă acolo dar nu sigilare…. Se creează aroma… Dacă s-ar sigila cum ar mai fii posibil s-o gătim medium sau well done? Ar sta veşnic crudă ….
O zi bună şi numai bine
July 3rd, 2011 at 8:45 am
@Costas – Cu riscul de a părea că bat câmpii :-)… În exterior, da, se creează aroma prin mulțumită reacției Maillard. Pe de altă parte, crusta rezultată are și rol de a împiedica sucurile să iasă afară, de aici și ideea de “sigilare”. Sau cel puțin așa susține teoria :-)
July 3rd, 2011 at 9:50 am
Salut Foodie,
Iar ma bag in seama precum condimentul in mâncare, am citit cu atenţie mărită explicaţia dar nu m-a lămurit, ideea pe care merg eu este mai simplă decât explicaţia: dacă nu s-ar pierde lichid, carnea nu ar putea fi făcută well done.
Aşa cum zice si articolul ne putem certa pe acest subiect ani buni, sunt multe mituri in bucătărie unele valabile altele expirate. Putem discuta mult mai multe despre proteina de colagen supusă tratamentului termic.
O zi bună…. Si ne mai auzim:).
July 4th, 2011 at 10:11 am
Wow ce bunaciune! O inspiratie excelenta ai avut..orice chef de restaurant cu stele ar fi invidios pe aceasta cina..tot ce pot spune..yummmm si ingredientele…naturale, sanatoase.yum
July 4th, 2011 at 1:58 pm
Costas – E important și cât lichid se pierde cu sau fără sigilare. Într-adevăr, sunt o mulțime de dezbateri pe tema asta, nu are rost să aprindem noi focul, iar pe acest principiu nici nu țin să am ultimul cuvânt. O zi faină și ție :-)
Adriana – mulțumesc :-)
July 4th, 2011 at 7:05 pm
tu stii ca sunt la serviciu si mai am doua ore de stat aici??? unde mai gasesc io cotlet de vitel si cirese amare cand plec? :((
July 5th, 2011 at 10:13 am
revin ca si drogatul sa ma uit la fotografii:) ciresele, spanacul, tarhonul – sunt topita:)
July 5th, 2011 at 1:26 pm
Ai mare pacat ca te joci cu papilele noastre gustative.Totul arata minunat si nu ma indoiesc ca si gustul e grozav.Ai idee cu ce s-ar putea inlocui ciresele amare?
Sunt intr-o parte a lumii unde nu exista asa ceva.
July 5th, 2011 at 1:35 pm
Farfuridi – îmi pare rău de neplăcere… :-)
Sanda – Acum să te duci la piață! :-)
Monica – Ce zici de o reducție de oțet balsamic pe aceeași metodă?
July 10th, 2011 at 8:03 pm
Arata fenomenal! asa combinatie minunata de arome si culori mai rar mi-a fost dat sa vad! incerc s afac si eu reteta curand sa vad daca se apropie macar putin de ce ai tu aici, felicitari pentru poza, e amazing!
July 12th, 2011 at 3:42 am
Mulțumesc, Alina :-)
July 20th, 2011 at 11:56 pm
Cirese amare si cotlet de vitel nu suna chiar atat de bine, dar ARATA EXTRAORDINAR !! :D
September 15th, 2011 at 3:20 pm
Tot ce contine sos de cirese e divin!
October 1st, 2011 at 6:12 pm
revin cu o reclamatie:
Din august nu ai mai postat nimic! Te rog sa faci ceva in acest sens:)))
October 4th, 2011 at 5:12 pm
Sanda – trec printr-o perioadă ultra agitată și mă face să neglijez blogul, cât și gătitul. Sper să revin undeva prin Noiembrie :-)
October 4th, 2011 at 5:16 pm
Spor la ce faci si toate sa-ti fie bine!:)
November 21st, 2011 at 8:53 pm
Arata super bine …