Moutabal – Niște vinete libaneze
Thursday, August 4th, 2011
Primit de la mama o pungă “din congelator”. Bineînțeles, am o poftă nestăvilită de vinete, așa că le-am pus la dezghețat, dar parcă nu aveam neapărat dispoziție de clasicele românești, cu maioneză, cu maioneză. Și nici de făcut maioneză n-avem chef. Și nici ulei …ooof. Astrele se aliniaseră în așa fel încât să încerc altceva.
Cu moutabalul m-am întâlnit în ceva fast food cu specific libanez din Cluj, în urmă cu ceva ani. El(Eleven, 11, așa se chema) s-a închis între timp, dar nu pot uita prospețimea moutabalului și sau a salatei baba-ganoush cu care mă delectam când le treceam pragul în zilele lor bune. Puține dar bune…
Am căutat rapid o rețetă bare bones, cum zice fratele american, adică, cea mai de bază, pe care am împopoțonat-o cu câteva elemente de care oricum nu s-ar rușina nici un arab.
Se iau vinetele coapte și tocate, și se amestecă cu
- două linguri de tahini (pastă de susan, se găsește în supermarketuri la raioanele cu produse exotice)
- o limetă stoarsă bine
- trei-patru căței de usturoi tocați mărunt
- sare după gust
- două, trei linguri de ulei măsline
- o mână de coriandru verde tocat mărunt din cuțit
- o linguriță de chimion arăbesc (eng. ground cumin)
- dacă doriți, o lingură de boia iute sau foarte iute foarte iute, cât vă lasă inima…
După ce amestecați vârtos, moutabalu’i gata. Alte variante includ iaurt, n-au chimion și folosesc pătrunjel în loc de coriandru. Eu am preferat să fiu cât mai oriental, fiind absolut îndrăgostit de cumin și coariandru verde!
Asta-i tot! Se servește cu lipie libaneză, întinzând câteva linguri pe o farfurie, și scobind o alveolă în mijloc unde turnați puțin ulei de măsline și presărați cu boia sau mai mult chimion. Așa, ca-n poză :-)
Mâncarea-i delicioasă, dar vă avertizez: Am întâlnit mulți români care pur și simplu nu suportă coriandrul și chimionul arăbesc. Dacă vă aflați printre ei, săriți peste ele fără teamă. Sau rămâneți, de ce nu, la vinete cu maioneză, cu maioneză.
