foodie.ro

Să vă spun ce-am isprăvit acum vreo două weekend-uri. Am fost convocat de Adi Hădean la un boot-camp (tabără) pe teme culinare și…de fitness. Ce propunea Adi, era oarecum de nerefuzat: Aer curat, natură, bucate alese, oameni fantastici, relaxare și sport!

Despre “draga de Sanda“, cum o alintă Adi, am tot auzit, dar nu aveam habar de ce se referă le ea atât de elogios. Evident, urma să aflu, ea fiind în spatele operațiunii.

Ne-am intersectat toți la pensiune Demeter Bela din Rimetea, o zonă în care revin cu plăcere de fiecare dată, mai ales că drumul e acum excelent, fiind proaspăt refăcut.

Sanda și minunata Miki, Adi și a lui Ralucă,  Groparu și Gaben cu familiile, TVDece, Zăineasca, Mihaela, Denisa & Sebi. Împreună aveam să petrecem un sfârșit de săptămână nemaipomenit.

Dacă bucătăresele pensiunii s-au ocupat de noi cu mâncăruri tradiționale minunate, Adi a venit cu artileria grea, în stilu-i specific, cu grilluileli delicioase, salate și deserturi. Ba chiar, a reușit să determine o trupa oarecum străină de cele bucătărești, să-și frământe și coacă pâinea, care n-a fost defel rea, ba dimpotrivă.

Pe de altă parte, Sanda și Miki și-au desfășurat forțele, oferindu-ne mostre din ce se întâmplă la New Chance, la antrenamentele de Yoga, Tae Bo, tonifiere musculară și alte minunății care se ocupă de bunăstarea fizicului și a sufletului.

Dacă mă așteptam să avem parte de niște antrenoare excesiv de cazone, n-am văzut nimic milităresc în atitudinea lor, ba chiar, am fost plăcut impresionat de profesionalismul cu care lucrează  cu oamenii, eleganța cu care-i motivează și cu care le stimulează apetitul pentru sport și sănătate.

Sanda spune că Power Yoga este pentru toată lumea. După ce am văzut-o lucrând, sunt extrem de tentat să mă smulg din zona de confort și să dau pe la sala ei.

Mulțam fain Sanda, acum știu de ești “dragă”. :-)

(more…)

Vara-i pe noi… căldură mare, visez râuri și pârâuri de bere și parcă mi-e lene să gătesc. Și-i caaaaald la etaaajul patru!

Nu-i stres. Vin de la birou, de la aerul condiționat, fac o vizită magazinului Datina din vecini. Îmi umplu rapid traista cu niște roșii de-a dreptul obeze din Olt, două cepe verzi, doi ardei, o pită cu mălai, niște suc de mere proaspăt de la frigider, o zacuscă cu ciuperci șiiiiiiiiii…un borcan de dulceață de nuci verzi întreeegi, pe post de “ceva dulce”. Și gata că apoi ziceți că asta-i reclamă mascată. Nu că n-ar merita, să fim înțeleși!

Îmi amintesc că mai am o bucată de jambon de ieri, de la Coșul Verde, pe care dacă n-o mănânc se strică, neavând nici un conservant înafară de sare. Ca să vezi ce spirit de observație am când e vorba de mâncare, zăresc în frigider și-o pungă cu brânză usturoaie, ultra mega picantă, luată de la o Țața-Floarea din Piața Mihai Viteazu acum vreo lună.

No, așe dară! I-amu ni mânc și io! Odată am tăiat tot mărut și le-am așezat pe cârpător, ca să iasă faine-n poză și m-am poziționat  fix în geam, ca să am parte de aer necondiționat.

O fo’ bun. Taaare bun…Așe bun că am ras tăt! Tăt-tăt – ca să nu vă vină idei de vizite inoportune, cum i-a venit contabilei de la etajul trei cu imprimanta stricată, taman când savuram magnifica dulceață de nuci verzi!

Servus!

Să vă zâc iute o poveste, îmi beau cafeaua și plec! În 2 Mai am comandat de pe Amazon câteva cărți (de bucate și nu numai) și acest cuptor Tefal 4 în 1, care se vrea a fi rice cooker, steamer, porridge cooker (terci englezesc) și…slow cooker. Abuzez așa de termenii englezești pentru cred că e mai ușor de identificat ce face fiecare căutând bibliografie suplimentară pe internet.

Zece zile mai târziu, pachetul era în casă! Jos pălăria Amazon! Singurul lucru care a trebuit să-l mai fac, a fost să schimb ștecherul pe sistem britanic cu unul românesc, treabă de 10 minute pentru oricine are o șurubelniță “în cruce”.

Deși eram sceptic cu privire la “4 in 1″, recenziile favorabile ale produsului m-au făcut să-mi asum riscul. Funcția de fierbător de orez a trecut testul cu brio, rezultând un orez excelent în cam 20 de minute. Aparatul face totul automat, oprindu-se singur când orezul e gata, în funcție de tipul, greutatea și cantitatea de apă adăugată. De asemenea, pot să programez ca fierberea să înceapă întârziat, cu până la 9 ore, ceea ce e superb, pentru că pot să-l programez să am mâncarea gata când vin de la birou! Ca o nevastă electrică! :-))

A urmat funcția de “slow cooking”, adică de gătit foarte încet, la temperaturi mici. Cum n-am experiență cu așa ceva încă, am zis să încerc rețete din cărticica cu care a venit aparatul. Mi-a sărit în minte una anume, dar n-am avut carne de vită, așa că am înlocuit-o cu mușchiuleț de porc.

O bucată de mușchiuleț am tăiat-o cuburi, pe care le-am sărat și piperat, apoi rumenit foarte rapid în ulei de măsline încins, după care le-am mutat în vasul cuptorului cel nou.

În uleiul rămas, am călit două cepe și doi căței de usturoi, după care am încorporat o lingură de făină, lăsând să se rumenească și ea un pic. Un rântaș! Peste amestec am adăugat o cană de vin roșu, lăsând-ul și pe el să dea un clocot.

Între timp am mai curățat vreo patru cepe, pe care le-am tăiat în jumătăți. Rântașul cu vin și cepele crude au sărit și ele în cuptor, după care am închis capacul, apăsat butoanele pentru potrivit timpul și m-am culcat… Așa spunea rețeta! Ce să-i faci!

Șase-șapte ore mai târziu, adică acum, m-am trezit să vă povestesc, dar nu înainte de-a lua o mostră din cuptorul care încă gătea, fiindcă-l setasem pe 9 ore :-)

Tocănița rezultată e probabil una din cele mai plăcute experiențe culinare petrecute în bucătăria mea în acest an! Nu am suficiente epitete ca să descriu cât de fragedă și suculentă e carnea gătită în acest mod! Ce să mai zic de ceapă care a devenit dulce și se topește în gură!

Pentru nici 70 de euro, acest cuptor face absolut fiecare bănuț iar slow cooking-ul e un nou univers pe care abia aștept să-l explorez! De mult n-a mai fost atât de entuziasmat!

Acestea fiind spuse, confitul de rață al lui Florin (Crazy Mother Cooker), arată tot mai realizabil… :-)

Actualizare: Ieri am încercat să fac și un ristotto în aparat. Am pus o cană de Arborio, trei căni de supă clară de vită (aveam în congelator), un cub de unt, o linguriță de ulei de măsline, sare, piper și niște pătrunjel verde. După 20 de minute nu-mi venea a crede ochilor! Un risotto perfect, cremos dar totuși “al dente”, fără să fac absolut nimic. Am mai ras niște parmezan proaspăt deasupra, după care l-am mâncat. Pe tot :-)

Asta pățiți dacă faceți ca mine! O combinație magică de arome ce-ți dă gâdilici în stomac sau “butterflies in your stomach”, cum ar zice fratele american :-)

Am pus la fiert farfalele în apă cu sare și le-am fiert 12 minute, imediat după ce apa a început să fiarbă. Deși acum o vreme credeam că acești timpi de fierbere sunt parcă prea …exacți ca să fie atât de importanți, am învățat că nu-i deloc așa. Deci, ce scrie pe cutie e oarecum sfânt, iar timpul se măsoară după ce fierbe apa și coincide cu momentul în care aruncați și pastele în apa învolburată!

Ok, înainte să continui cu detaliile, e musai să vă anunț că mi-am propus să mănânc enorm de multe paste în perioada următoare, iar asta se va reflecta în diferite forme și rețete și pe blog. Să fim înțeleși, da?

Bun…Una bucată cam de 100 de grame de prosciutto cotto tăiată cubulețe și o mână de măsline fără sâmburi tăiate rondele le-am prăjit într-un sfert de pachet de unt preț de câteva minute, până când prosciutto-ul s-a rumenit.

Chiar dacă în poză prosciutto cotto seamănă izbitor de tare cu o șuncă banală, nu-i deloc aceeași mâncare de paște. Unu’ la mână, șunca obișnuită din comerț, are cam 20-30 de ingrediente, printre care undeva și carnea, iar, doi la mână, prosciutto adevărat, are carne, sare și o aromă absolut inconfundabilă (fie crudo sau cotto). Așadar, puteți folosi înlocuitori, dar rezultatul va fi cu totul altceva, departe de ce am mâncat eu. Ne-am lămurit!

După prăjire, am aruncat în tigaie un gât sau două de vin roșu (depinde de gâtul fiecăruia!), dar puteam să pun la fel de bine și vin alb. L-am lăsat să scadă de tot, după care am adăugat o cană de pasatta (suc de roșii gros), un pic mai puțin de o cană de smântână dulce, două pișcături de origano și una de piper negru proaspăt măcinat. După cca. 10 minute la foc mic spre mediu, timp în care au terminat de fiert și pastele, sosul magnifique era gata!

Am amestecat fluturii cu minunatul sos și, evident sper, am savurat rezultatul cu o mână de parmezan ras deasupra…iar acum abia aștept să termin de scris ca să trec la porția a doua!

Sărbători Fericite! Ne vedem după Paști, desigur, cu alte paste :-)